Tristului înșelat
Într-o lume demult uitată
Altar de vise să îți faci;
Un chin ce deșart arată,
Pierdut, uitat, zămislit să… zaci!
Nu-i a mea soartă, nu-i al tău himer,
Să rupi în mie un destin,
Nu-i o poartă, nici măcar un trist Homer,
Când pe-al lumii vis întors-ai spin.
Mă rog să auzi un cântec de nebun…
Zadarnic, pribeag păun.
