În roșu m-am întors

În roșu m-am întors,

Un suflet fără dor,

Într-un roșu stors,

Un joc lipsit de for.

Cântec demult uitat,

O urmă ce-am lăsat…

Un soare lângă-un fulg,

Frunze ce forte curg.

Te-am privit cu dor demult,

Chinuit, … prea mult.

Like this:

Be the first to like this post.

~ prin protonulmioritic pe 30/10/2011.

Postat in Micro-Eul

Lasă un răspuns Cancel reply

Introdu comentariul tău aici...

Fill in your details below or click an icon to log in:

Email (necesar) (Address never made public)

Nume (necesar)

Pagina web

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Twitter account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out / Schimbă )

Anulează

Connecting to %s

Explicaţia unui scop

Dacă aş vrea să schimb lumea, aş muri decepţionat, înfrânt de încăpăţânarea ei care depăşeşte limitele regnului animal, invadând spaţiul mineral. Realismul îmi pune în balanţă împlinirea personală şi atingerea propriilor ţeluri. Aşadar, ce rost au aceste litere ce le înşir ? Ele nu-şi doresc decât să corecteze incorectitudinea simţurilor omeneşti. Să scoată în evidenţă ceva nezărit de ochi, neauzit de urechi sau nesimţit de eul întreg. Nu în ultimul rând, ele vor să sublinieze gustul când amar, când dulce, al realităţii. Al realităţii unui punct infim.

Protonul Mioritic