Refuzul unei picături
Fulger. Apoi iarăși doar picăturile. Aș pune pariu că orice picătură se întreabă cum e să fii un fulger, dar nu mi-ar plăcea. Umbra-i prea mare iar timpul prea scurt. Unde ar fi atunci ferestrele pe care să mă opresc ? Departe și mici. Nu, nu, Înalte, eu îmi respect tabieturile. Eu nu uit, eu nu mor. Eu zbor spre zări mai mici, unde micile lumini ale orașului sunt mai mari. Cu ce m-ar putea încălzi o lumânare într-o noapte friguroasă ? Îmi plac pisicile, îmi place când mă scutură de pe mustăți. Sau din vârful cozii ?
Tânăr, rece și singur. La ce să-mi servească puterea pe care mi-o oferi, Doamne, dacă nu pot decât distruge cu ea ? Să conduc un regat de cenușă și marasme. Eu sunt mic, e adevărat. N-am nici măreție, nici strălucire. Tu m-ai făcut așa, dar numai eu am fost suficient de jos să-mi înțeleg frumusețea.
Uiți, tu, Doamne, că eu mă pot așterne pe un zâmbet ?
