Brut…
Am răsuflat greu și m-am aruncat la loc în vâltoarea evenimentelor. Nu vreau să mă concentrez însă nici asupra a ceea ce a fost înainte, nici asupra a ceea ce a fost după. Nu, pentru mine a fost important acel moment al inspirației. Gol, fără vlagă și fără speranță, am ales să mai fac un pas. De unde și până unde ? Mecanismul vieții îmi oferise șansa să aleg. Îmi consumasem toate resursele și chiar dacă fizic, pentru a mia oară, plămânii reacceptau ordinea, un colț al minții mele a refuzat. Fizicul s-a blocat sub presiunea mentalului. Instinctul, chimia, principiile biologiei, două sute de ani de adevăr spulberați un simplu gând. Lipsit de aer, mă bucuram de putere. Un regat fără margini mi se descoperea din singurătatea tronului. Rece, pustiu, cutremurător. Mă descopeream încet, din prisma învingătorului. Mă cercetam ca pe o umilă insectă, nici măcar rară. Puterea mea asupra mea mă înălța. Și curând am descoperit: pseudobreșa pe care îmi fondam poziție era una de ordin temporal. Nou conștientizatul eu îl umilea pe vechiul eu. Valorile trecutului erau în mâinile mele iar eu le voiam distruse.
