Pâinea ne-a distrus misterele

Tăcere mormântală. Priviri îngheţate ce-ţi lunecă peste chip spre centură, căutând veşnica-i osândă. Nimic nu-i mai tulbură demult. Speranţa a murit, iar viaţa se întoarce de fiece dată în prag. Apatia lor se reflectă în apa de pe pereţi, în gratii, în strigătele ori plânsetele celor ce-au plecat deja. Aici numai cei morţi ori nebuni au dreptul să strige. Căci aici este Fortul 13.

Unde aerul se măsoară în hemoragii nici un suflet uman nu mai este primit cu urări de bine. Ce dacă ieri încă mai era în patul lui ? A făcut ceva ? Nu e foarte sigur. Se întristează. În patul lui, cineva îl plânge. Aici, lacrimile par secate. Oare şi în paturile lor se plânge ? Inutil răspunsul, oricum nu-l plac. Prea multe întrebări planează precum corbii înfometaţi asupra lui.

“E de-al lor ?”

“Are răni, a fost bătut…”

“Sângele nu este un argument…”

“Privirea speriată ?”

“Se poate…”

Tăcerea te condamnă la tăcere. Vorba la groapă. Comună şi fără slujbă, bineînţeles. Între sunt numai morse şi încrederea oarbă a celor ce n-au mai văzut demult. În întuneric lanţurile se rup doar cu apă. Fără sare.  Ciorba de coji le întăreşte, le înmulţeşte zdrobind individul din interior. Lăturile sunt maeştrii de ceremonii. Cum altfel să dansezi moartea în allegretto ?

Lângă e capitala. Morman imens de spaimă îndobitocită. Luptele pe aici nu se mai poartă. Războiul e acum doar cromatic. Roşu nu mai e roşu, e cam gri.  Mulţimea tace şi face. Un părinte avem doar, nu ? Ce mai contează subtipul: popoarelor sau naţiunii, divin sau criminal ? E acolo şi lumea se simte vegheată. Azi l-au ridicat pe vecinul în timpul nopţii. I-au spart uşa, l-au luat din pat şi l-au băgat în dubă. A ţipat femeia. A tăcut când i-au zis de copii. Au ţipat copiii. Ei n-au mai tăcut orice le-au spus. Bărbaţii în gri nu s-au supărat însă. Au tăcut vecinii şi pentru ei. Aşa e mereu.

Dimineaţa nu mai plângea nimeni. Morţii cu morţii şi viii cu viii. Viaţa e mai grea acum. Cine va sta la cozile pentru carne şi ouă ? Mama se ocupa de pâine. Plus că au pierdut o cartelă. Copiii vor trebui să ajute când pot întârzia la şcoală. Unul dintre ei suspină. Taci. Te aşteaptă coada la aprozar. Vezi ce zici de taică-tu. E în şedinţă la partid. Tu doar ia pâinea. E tot ce contează până mâine.

~ prin protonulmioritic pe 17/03/2010.