De se-ntoarce

De se-ntoarce primăvara-n fuior,
Roade-ți visul în dinți frânți în cor.
De se-ntoarce vara-ntre gropari,
Joacă-ți dansul cel din urmă apoi.
De se-ntoarce toamna la moroi,
Ridică-ți zări și-noată prin noroi.
De se-ntoarce iarna pe vechi cărări,
Suflă-ncet, mai încet, în răbdări.

Mărturisitorii

Mărturisitorii se-nvârt cuminte în pasajele născute din idei. Nu prea înțeleg de ce, dar e clar că nu e vina lor. Sunt oameni pe acest pământ, oameni atent studiați în fapte și numere, oameni care caută să-nvârtă globul în jurul ideii singulare. Nu mai am cuvinte.

Bărbatul se opri un moment pentru a se reculege deasupra foii de hârtie. Un pic de sete și un pic de zgomot de fundal pot pierde și cel mai pregnant crez, se gândi el. Se întinse după pahar, încercând să potolească măcar una dintre probleme. Mi-e frică, simți el. Părul al nu mai înseamnă nimic. Cu toate că nimic nu mai înseamnă nimic. Atunci, poate că părul alb mai are o șansă. Din păcate, nu numai el. Suntem în secolul primei șanse universale. Există, oare, vreo altă perioadă istorică în care totul, Doamne, totul, să fi fost redus la nimic ?

Bărbatul răsuflă adânc și se uită din nou la foaie. Goală și calmă precum ignoranța. Ba nu, ignoranța poate părea calmă, dar nicicând nu este așa. E o zonă gri, un zgomot de fundal emis de un cuvântător instabil; cel mai periculos dintre toți. Aha…

Bărbatul răsuflă ușurat. Răspunsul se dezvăluie în chiar problema-mamă. Clișeic, dar natural și productiv prin consecință. Hărtia se lăsă pătrunsă de o simplă idee. Mărturisitorii se-nvârt cuminte în jurul zonei gri. E puterea ignoranței.

Pro humus

Demult, sacrificiul sta întins cuminte-n pământ,
dar nu-i baba ce-a bătrână ce l-a împins,
nici povestea rușinoasă, nici al copilului cânt.
Sacrificiul ? Doar dorința strămoșească l-a întins.

Ce-i din humus, păgân ori altfel, scos,
Zări de necuprins îi număr în pași,
Ros de gânduri doar în greieri numărați; mori în os!
Ce-i din humus, Doamne ? Nimic peste cosași.

Zace ofilită o fată în cumplita bătătură,
Anii numărați în clipe îi șterg molcom tinerețea.
Să-i numeri e un chin, o boală ascunsă-n ură;
mai bine trece-o-n humus și murmură-ți povestea.